I-am rugat pe studenții de la Facultatea de Inginerie din Hunedoara să ne spună câteva impresii trăite pe parcursul zilelor petrecute la la Universitatea Tehnică a Moldovei, Chișinău, parte din proiectul de colaborare interinstituțională.
Rusalina……
,,Am ales să fac ceva altfel, să profit de o oportunitate peste care nu dai oricând și să merg într-un oraș diferit pentru a vedea lumea mai în profunzime și într-o altă manieră. Iubesc locurile noi, oamenii noi, experiențele noi și toate acestea m-au determinat să ies din zona mea de confort și să încerc ceva ce mi-ar putea aduce un beneficiu în mod indirect sau direct pe o perioadă scurtă sau lungă de timp.
La început nu am avut așteptări, m-am lăsat condusă de sentimentele mele care îmi spuneau că de bine de rău cu ceva tot voi rămâne. Mă gândeam cum ar putea fi, ce voi învăța din această experiență, cum voi pleca și cum voi reveni acasă, cum voi adresa niște întrebări la care voi găsi răspunsuri. A fost o experiență unică pentru mine în care am întâlnit oameni minunați, cu voie bună, poftă de viață, de la care am învățat câte ceva, am învățat cum că ,,omul sfințește locul” și că tot noi suntem răspunzători de stările noastre. Cel mai bun exemplu pot spune că a fost atunci când ziua mergeam la diversele companii prin căldura de afară și deși uneori eram enervată din cauza căldurii, totuși oamenii ne întâmpinau cu atât drag, fiind dispuși să stea să ne explice procesele de producție sau lucrurile pe care nu le înțelegeam. Nu puteam la rândul meu să nu îi respect și să nu îi ascult pentru munca pe care o depuneau. Au fost câteva companii la care se vedea limpede că omul angajat e doar angajat, lipsea pasiunea și dorința de evoluție. Acestea m-au făcut să mă gândesc mai bine dacă vreau să fac parte din categoria oamenilor cărora le place ce fac și își doresc să crească personal și profesional profitând de oportunități sau să mă încadrez în acel grup de persoane în care să fiu un simplu angajat și să visez la mai bine nefăcând ceea ce îmi place și ceea ce mă satisface.
Cel mai mult mi-a plăcut faptul că am avut ocazii multiple în care am putut învăța diverse lucruri din domeniul ingineriei despre care aveam informații vagi sau doar teorii, iar ca să fim sinceri teoria nu prea bate cu practica. Am văzut de la cele mai complexe procese tehnice până la cele mai simple, de la cum se face curentul electric și care este rolul lui în viețile noastre, până la producerea berii care are nevoie de tehnologia ingineriei pentru a putea fi în standarde sau parametri ca să vorbim din punct de vedere tehnic. Mi-a mai plăcut foarte mult faptul că am putut lega prietenii cu unele persoane deschise să socializeze, deschise la a ne împărtăși lucruri despre ei, la a ne arăta locurile lor minunate precum Valea Trandafirilor sau Valea Morilor, la a petrece timp de calitate împreună.
Ca îmbunătățiri care pot fi aduse pot spune că ar putea fi pe de o parte partea materială în care includem un autobuz climatizat, iar pe de altă parte pe partea spirituală consider că ar fi bine ca grupul să fie cam de aceeași vârstă și dispuși să învețe lucruri noi. Vreau să precizez și faptul că deși nu am avut toți același vibe, personal am învățat de la fiecare în parte câte ceva care cu siguranță mă va ajuta pe viitor.
Din această experiență am rămas cu amintiri, am acumulat cunoștințe în domeniul ingineriei electrice, în domeniul calității, în domeniul economiei, am vizitat locuri minunate cu oameni voioși și muncitori. Pot spune că am învățat și să apreciez ceea ce am, să fiu mulțumită de ceea ce am realizat și să mă concentrez pe evoluția mea profesională și personală. Prin vizitele la diversele companii am reușit să-mi formez o idee de ansamblu asupra mediului de lucru, al echipei de lucru, al standardelor tehnice necesare, care toate la un loc bine organizate duc la realizarea produselor finite de care comunitatea are nevoie.
În ceea ce privește drumul de la Hunedoara spre Chișinău sau din Chișinău spre Hunedoara mie mi s-a părut lung, obositor, dar și plin de peisaje frumoase din natură. Cu pauze făcute pe parcurs, toate acestea ne-au dus la destinație cu zâmbetul pe buze. La cămin condițiile au fost modeste, dar ne-am adaptat repede situației și după cum am spus și mai sus ,, omul sfințește locul” tot așa și noi am încercat să ne facem cât mai comozi și familiari cu locul pe parcursul celor două săptămâni. Mâncarea primită a fost proaspătă gătită, de niște doamne foarte drăguțe și respectuoase, avea gust, avea aspect și pot spune că cel mai mult mi-au plăcut cartofii la cuptor cu pulpa de pui tot la cuptor cae erau aromate și delicioase.
Coordonatorul nostru a fost doamna Popa Mihaela, cu un spirit inepuizabil de energie și stare de bine, cu zâmbetul pe buze întotdeauna și atentă la nevoile noastre ale studenților. Am făcut diverse activități împreună, ne-a ajutat să-i înțelegem pe ceilalți colegii ai noștri pe care până acolo nu i-am cunoscut. Am vizitat orașul, ne-am plimbat, ne-am și jucat, am povestit aspecte din viața noastră care ne-au făcut să ne apropiem și să rezonăm cu dânsa. Pentru toate acestea și nu numai vreau să îi mulțumesc. Menționez faptul că noi studenții apreciem că ne ajută și ne susține în a ieși din zona noastră de confort și ne încurajează să avem grijă de dezvoltarea noastră personală și profesională.
În concluzie, mi-a plăcut Chișinăul datorită a ceea ce am văzut, învățat și pentru prieteniile pe care le-am legat cu unele persoane. Această experiență din punct de vedere al studentului merită încercată și cu siguranță ai numai de câștigat din ea. Vă mulțumesc!!”
