Provocarea profei
Gândiți-vă la o experiență hazlie din viața voastră legată de mișcare (activități sportive, plimbări, drumeții, competiții, etc) și descrieți această experiență în câteva fraze și fotografii.
Folosiți-vă creativitatea pentru a spune povestea.
Daniel are harul povestirii…..
![](https://ccoc.fih.upt.ro/wp-content/uploads/2023/06/Daniel_1.jpg)
,,Când ai un prieten plimbăreț de urbe și vrei să îi testezi limitele, dă-i temă de casă: MUNTELE. Și dacă vrei să-i retezi ifosele de montaniard – când el se crede montaniard numai prin prisma faptului că a campat într-o poienita de pe Valea Nandrului – trimite-l în Retezat. Avertizează-l să-și ia echipament corespunzător și să aibă grijă la mersul pe potecile mai mult sau mai puțin bătătorite, iar el își va întoarce ochii peste cap și va da fuga să-și ia bocanci noi. Bocanci cum are Beer Grils, dacă se poate.Vă spun astea nu din postura de ,,expeditor” al prietenului, ci tocmai din cea a amicului expediat.
Au trecut ani buni de atunci, dar îmi amintesc de parcă a fost ieri. Iar urmele de la glezne și bușiturile din fluierul piciorului drept își cântă pățaniile ori de câte ori le privesc.
Pentru că da, am plecat pe munte pentru a realiza un reportaj despre ariile protejate ale Parcului Național Retezat. O super șansă, mai ales că mă însoțeau rangeri și oameni ai muntelui care cunoșteau ca în palmă toate locurile ce urmau a fi filmate.
Eu, plin de zel că am rezistență, că umblu mult și car echipamente, posesor de bocanci noi nouti, am pornit umăr la umăr cu ei. Dar nu am urcat nici 2-3 km că deja îmi cam pierdusem suflu și eram hăăăt departe în urma lor.
![](https://ccoc.fih.upt.ro/wp-content/uploads/2023/06/Daniel_2-1.jpg)
![](https://ccoc.fih.upt.ro/wp-content/uploads/2023/06/Daniel_3.jpg)
Toată aura mea de cool street boy se dusese naibi prin jnepenis. Bocancii îmi făcuseră răni încă din primul ceas și imaginați-vă ce a putut urma pe un traseu de 4-5 ore. Ce să mai zic de echipamente, mi se păreau rupte din crestele Retezatului.
Rangerii și-au dat seama repede cu cine au de-a face și nu s-au mai lăsat impresionați decât, poate, de cadrele mele surprinse. Fără rezerve s-au transformat în hamalii celui mai zdrobit și zgâraiat cameraman.
În cele doua zile cât am străbătut văi și culmi, grohotișuri și păduri virginie, mi s-a tocit toată mândria mea de plimbăreț tenace. La final însă am dobândit o altfel de mândrie, aceea de a fi avut șansa să fiu ghidat și ajutat să văd aceste minunății de către cei care le prețuiesc și le veghează cu adevărat.”