Provocarea profei
Gândiți-vă la o experiență hazlie din viața voastră legată de mișcare (activități sportive, plimbări, drumeții, competiții, etc) și descrieți această experiență în câteva fraze și fotografii.
Folosiți-vă creativitatea pentru a spune povestea.
Daniel are harul povestirii…..
,,Când ai un prieten plimbăreț de urbe și vrei să îi testezi limitele, dă-i temă de casă: MUNTELE. Și dacă vrei să-i retezi ifosele de montaniard – când el se crede montaniard numai prin prisma faptului că a campat într-o poienita de pe Valea Nandrului – trimite-l în Retezat. Avertizează-l să-și ia echipament corespunzător și să aibă grijă la mersul pe potecile mai mult sau mai puțin bătătorite, iar el își va întoarce ochii peste cap și va da fuga să-și ia bocanci noi. Bocanci cum are Beer Grils, dacă se poate.Vă spun astea nu din postura de ,,expeditor” al prietenului, ci tocmai din cea a amicului expediat.
Au trecut ani buni de atunci, dar îmi amintesc de parcă a fost ieri. Iar urmele de la glezne și bușiturile din fluierul piciorului drept își cântă pățaniile ori de câte ori le privesc.
Pentru că da, am plecat pe munte pentru a realiza un reportaj despre ariile protejate ale Parcului Național Retezat. O super șansă, mai ales că mă însoțeau rangeri și oameni ai muntelui care cunoșteau ca în palmă toate locurile ce urmau a fi filmate.
Eu, plin de zel că am rezistență, că umblu mult și car echipamente, posesor de bocanci noi nouti, am pornit umăr la umăr cu ei. Dar nu am urcat nici 2-3 km că deja îmi cam pierdusem suflu și eram hăăăt departe în urma lor.
Toată aura mea de cool street boy se dusese naibi prin jnepenis. Bocancii îmi făcuseră răni încă din primul ceas și imaginați-vă ce a putut urma pe un traseu de 4-5 ore. Ce să mai zic de echipamente, mi se păreau rupte din crestele Retezatului.
Rangerii și-au dat seama repede cu cine au de-a face și nu s-au mai lăsat impresionați decât, poate, de cadrele mele surprinse. Fără rezerve s-au transformat în hamalii celui mai zdrobit și zgâraiat cameraman.
În cele doua zile cât am străbătut văi și culmi, grohotișuri și păduri virginie, mi s-a tocit toată mândria mea de plimbăreț tenace. La final însă am dobândit o altfel de mândrie, aceea de a fi avut șansa să fiu ghidat și ajutat să văd aceste minunății de către cei care le prețuiesc și le veghează cu adevărat.”
