Pentru a putea ajunge să vorbești despre succes începi prin a stabili ce înseamnă succesul pentru tine și cum poate fi obținut în domeniul de interes la care te raportezi. Pașii pe care-i vei face ulterior vor fi motivați de această paradigmă.
Astfel, când vorbim de o viață incununată cu adevarat de succes, vorbim despre a ne echilibra în multele aspecte ale vieții. Pentru a putea reuși ceva, important este să începi să faci ceva.
Succesul se bazează pe talent pur sau există o rețetă de succes care ne poate ajuta să ne realizăm visele? De fapt, observ că fiecare dintre poveștile de succes se bazează pe angajament, determinare și dorința de a eșua și de a se ridica din nou.
Poveștile speranței și triumfului sunt auzite și trăite de-a lungul vieții, mai mult, ne inspiră pe mulți dintre noi să căutăm noi căi de succes, așa că haideți să le descoperim.
Ariana.….,,acum, în al doilea an de facultate, la al doilea eseu, pot spune cu sinceritate maximă că nu am nici cea mai mica idea ce aș putea scrie legat de ,,rețete de succes”.
Nu pot spune că am succes, nici măcar că aș avea o metodă de a trece prin viață cu brio. Sunt mai mult așa ca o frunză picată-n vânt. Nu știu cum reușesc să fac ce fac, stresul meu cel mai mare din momentul de față e că într-o bună zi o să-mi ,,mănânc” norocul și nu o să mai meargă cu ,,ușurelul”” Dar până atunci mai e timp. Cum îmi place mie să zic: O nouă zi o nouă șansă să las totu’ pe mâine.
Cu toate astea, viața e extraordinar de bună. Un sfat de la mine (o pesimistă înnăscută): uită-te in jurul tău și spune-ți cât de frumoasă e viața-n sine. Poate sună ciudat dar pentru mine funcționează. Când am o zi grea sau proastă, îmi place să mă gândesc că este un adevarat miracol ca în același timp cu mine trăiesc miliarde de alți oameni, tot pentru prima dată ca și mine, dar o viață complet diferită. Defapt ce încerc să spun e că, în momente grele e bine să faci un pas mare in spate și să te uiți la tot muzeul nu doar la o pictură.
Aș putea să mă plâng aici de câte probleme am, cât de stresată sunt acum in pragul sesiunii, DAR în același timp pot, vreau și trebuie să vă arat câteva momente frumoase din 2025, care mi-au schimbat viața în bine, care mi-au dat speranță. Momente care mă fac să cred că, nu am rețeta succesului… finalizată, sunt doar la început.
Ca și amintiri placute din 2025: prima mea mașină; ziua în care m-am vopsit la culoarea mea naturală, albastru; prima dată când am fost în altă țară fără figuri parentale, și ziua în care părinții mei au nășit două dintre persoanele foarte dragi mie.
Aici am fost fotograf la cel mai mare eveniment din an al grupei de voluntariat unde activez. Chit că nu sunt un voluntar foarte activ, nu particip la ședințe sau la tot felul de evenimente mici, în general sunt forograful de gardă.
Așa am ocazia să fac ce-mi place, să-mi practic hobby-ul dar și să împart bucurie, să o capturez în poze și să fac parte dintr-o comunitate atât de frumoasă. Colegilor mei voluntari le pot doar mulțumi pentru ocaziile frumoase petrecute împreună.
Am realizat că bucuria ți-o faci tu. Bucuria vine din interiorul tău. Depinde de persoanele cu care te decizi să te înconjori, depinde de locul unde decizi să-ți petreci timpul, depinde de activitățiile pe care decizi să le faci și dacă aceste te fac cu adevărat fericit. Tu ești rădăcina fericirii tale.
Poate că mulți zic că vorbesc ca o bătrână când zic lucrurile astea. Dar în 2025 am realizat că îndeplinitul dorințelor necesită foarte multă energie. Când mă uit în jurul meu și realizez că lumea se strică, se ceartă, sau că suntem in pragul războaielor, că bolile grave sunt tot mai des întâlnite la tineri, pe scurt ca totul se duce-n jos când e timpul meu să fiu adult, atunci am o singură dorință: să mai prind un anotimp așa frumos, așa linistit.
De când am început să văd lucrurile așa, emoțional cel puțin, m-am maturizat foarte tare. Am parcă așa o stare de liniște care mă face să văd că nu doar eu simt că rămân fără timp, că nu doar eu am frica zilei de mâine.
Că tot am zis de anotimpuri frumoase… Prima ninsoare din acest an a fost între o vineri și o sâmbătă. De atunci până-n joia care venea, în fiecare zi s-au strâns copii, adulți, căței, și multe sănii, să urce pe deal în sat unde s-a facut pârtie. Pot zice că 2026 a venit pentru toți cu o surpriză foarte frumoasă, cu un strop de copilărie. Cât pentru noi studenții care trebuia să fim în case la învățat, cum credeți că am aflat de pârtie, dacă nu cu proprii ochi. Stați liniștiți, până la sesiune mai avem mai bine de 7 zile de ,,mâine” în care putem amâna învățatul.
Ca o mică concluzie, eu cred că pentru mine eu sunt rețeta succesului, iar eu nu am scrisă povestea întreagă. Povestea și rețeta mea abia începe.”
