Raimond este absolvent și a facultății de Inginerie din Hunedoara. În prezent ocupă postul de Inginer la o companie din zona Hunedoara.
Povestea pe care o veți citi este relatată în fragmente și transmisă pe whatsapp după o discuție avută la un eveniment sportiv promovat de Facultatea de Inginerie din Hunedoara, Universitatea Politehnica Timișoara.
,,Fiecare etapă a vieții mele este o luptă și pentru mine, cum la fel este și pentru acești studenți care au nevoie de motivație în această lume a tik-tok-ului, a reels-uri-lor unde totul este ambalat frumos. De curând am avut un interviu televizat pentru un proiect de sharing bike, dar a fost puțin mai simplu că nu am avut timp să îmi fac filme în cap, a venit directorul și a zis: ai cravata, treci că ai interviu, eu am zis și ce zic, a explicat el ceva dar nu am înțeles nimic….dar după ce am terminat eram mai încrezător.
Vă trimit un mesaj inspirat din fapte reale, viața mea, dar adaptat puțin inginerește bazat pe ce ați spus când am fost la eveniment, când eu făceam referire la unele aspecte din viața mea cu naveta și timpul planificat pentru a fi și la facultate și servici. La un moment dat ați spus ceva cu impact puternic care m-a schimbat și am rămas uimit: ,,managementul timpului” , acest aspect m-a făcut să încerc zilnic să devin o variantă mai bună a mea in comunicare și să asociez fiecare experiență a vieții mele cu analogie inginerească.
Înainte de toate, vreau să subliniez că am părinți care au făcut tot ce au putut pentru mine și fratele meu: ne-au hrănit, ne-au îmbrăcat și ne-au ajutat cu bani pentru naveta la școală. Mama era casnică, iar singura motivație pe care am primit-o de la tata a fost: „Ai buletin, te descurci”. La vremea aceea, eu eram un copil frustrat, dornic de bani și respect. Judecam sarcinile date de mama sau mersul cu tata la lucrările de instalații sanitare/gaze pentru că îmi doream să câștig bani rapid și nu vedeam valoarea în munca practică.
Dacă aș fi ascultat și aș fi ajutat mai mult acasă, viața mea ar fi fost mult mai ușoară după facultate. Exercițiile practice și expunerea la muncă reală m-ar fi ajutat să dezvolt abilități tehnice și să învăț să găsesc soluții din teren, nu doar din teorie. Dar la acel moment, nu am înțeles asta și am plătit prețul mai târziu.
Au fost zile grele când eram copil: mâncam doar cartofi prăjiți sau stăteam o săptămână fără energie electrică. Mergeam cu fratele meu la fier vechi sau adunam melci pentru bani de napolitane, dar au fost și zile bune când am avut parte de un calculator, o bicicletă, un scuter, aceasta experiență m-a învățat că atunci când ai puțin, trebuie să folosești eficient resursele și să găsești soluții creative. Și când ai mai mult, trebuie să prețuiești fiecare resursă, valoarea ei contează la fel de mult ca modul în care o gestionezi.
Această experiență m-a ajutat în primul an de facultate, când am rămas fără sprijin financiar de la părinți. „Ai buletin, te descurci” a devenit realitate. M-am angajat pe trei schimburi, făceam naveta între trei localități fără mașină și încercam să fiu prezent la facultate, la serviciu și acasă, să-mi ajut părinții.
Aici am început să-mi construiesc două competențe esențiale: managementul timpului și managementul banilor. Am învățat ce înseamnă responsabilitatea reală ,nu din teorie, ci din constrângeri, program strâns și decizii zilnice care nu suportau amânare.
Dar nu a fost ușor. Am avut prieteni care câștigau bani repede prin metode greșite, dar eu am ales să continui corect. Din nou am învățat o lecție esențială: timpul, banii și energia trebuie administrate responsabil, iar deciziile pe termen lung dau stabilitate și rezultate sigure.
Am fost jos, dar am fost și la înălțime. Așa se întâmplă în fiecare zi, ca într-un proces bine proiectat: apar variații. Nu urmărim perfecțiunea instantanee, ci o evoluție controlată. Atâta timp cât direcția este corectă și curba urcă, fiecare pas, chiar și cel în jos, face parte din optimizare.
Viața este un proces. Lecțiile învățate din greutăți, din muncă și din gestionarea resurselor ne formează și ne dau puterea să devenim cine ne dorim.
Sunt multe foarte multe de spus, ideea e că fiecare zi este o oportunitate de a te educa atât practic și teoretic dacă acorzi atenție acelei zile. De ce zic asta : exemplu tata instalator sanitar/gaze, mi se părea o muncă de mizerie fiind copil. Eu primul job, inginer mentenanță, unde trebuia să mă ocup de întreținerea instalațiilor pneumatice și să proiectez pentru o linie de asamblare nouă. Era incredibil să fac aceeași treabă ca la instalații cum făceam cu tata, dar acum eram mult mai motivat să fac acest lucru doar pentru simplu fapt că mă numeam inginer. Anul trecut în toamnă am reușit singur cu costuri minime să îmi înlocuiesc cu centrală în condensare toată instalația de încălzire și toate instalațiile sanitare baie/bucătărie, am renovat baia și bucătăria cu zidărie, faianță și gresie, apelând la prieteni care îmi erau datori și fără tata care nu mai este. A fost o provocare să merg la servici, să locuiesc în apartament cu copil de 10 ani, să gestionez eficient toate necesitățile familiei, spălat rufe, nevoile personale în timp ce e spartă toată baia și să îmi planific pe zile fiecare etapă de lucrare. În ziua 7 aproape de finalizare cu montatul faianței am spart o țeavă din perete la instalația nouă, atunci mi-a fost foarte greu să gestionez lupta cu mine de a trece peste emoții de a vorbi public.
Sunt multe de povestit, în anul doi am vrut să renunț la facultate, am dat la Academia forțelor terestre Sibiu. Am trecut de mai multe probe eliminatorii sportiv, medical, psihologic, matematică, dar am picat la engleză. Îți dai seama că m-am întors acasă rupt din toate punctele de vedere, fizic, psihic, moral. Deja la facultate aveam restanțe, dar totuși cu ajutorul profesorilor și bunăvoința mea de a continua am finalizat cu succes studiile superioare.
În același timp încă lucram la SEWS, pe salariu minim pe postul de operator test electric cablaje, apoi treptat am participat la interviuri în cadrul firmei pentru un post de inginer, dar nicicum nu se arăta. Am reușit să accesez postul de mecanic test electric, am obținut locul 1 la o competiție în cadrul firmei, apoi am participat în Maroc unde am obținut locul 4 deși eram favorit pentru locul 1 pe timpi de viteză am omis un detaliu.
Am fost puțin supărat, nu mă simțeam împlinit, am continuat să particip la interviuri vreo 7 la număr după care am prins un post de tehnician la Draxlmaier. Eram mai fericit, am urmat 3 luni de cursuri la Timișoara unde am stat alături de 5 colegi tehnicieni într-un apartament. A fost o perioadă frumoasă, în care m-am ajutat foarte mult de învățăturile și sarcinile dictate de mama. S-a anulat proiectul pentru care am a fost angajat și cu această ocazie am participat la un interviu și am obținut postul de inginer. Am plecat de la munca în condiții europene pe postul de subinginer și am ajuns pe post inginer dar la condiții comuniste.
Până în momentul de față am fost pus la pământ, șifonat, înjurat de multe ori, eu mi-am văzut de treaba și am evoluat inginer-specialist calitate-manager tehnic.
În prezent este necesar să îmi mențin poziția profesională având în vedere că deranjezi când evoluezi dar eu deja sunt călit și acuma doar mă joc cu răutățile unor persoane. Dacă rămân fără loc de muncă pot să o iau de la zero, important este să fim sănătoși și să învățăm să fim oameni.”
