Pentru a putea ajunge să vorbești despre succes începi prin a stabili ce înseamnă succesul pentru tine și cum poate fi obținut în domeniul de interes la care te raportezi. Pașii pe care-i vei face ulterior vor fi motivați de această paradigmă.
Astfel, când vorbim de o viață incununată cu adevarat de succes, vorbim despre a ne echilibra în multele aspecte ale vieții. Pentru a putea reuși ceva, important este să începi să faci ceva.
Succesul se bazează pe talent pur sau există o rețetă de succes care ne poate ajuta să ne realizăm visele? De fapt, observ că fiecare dintre poveștile de succes se bazează pe angajament, determinare și dorința de a eșua și de a se ridica din nou.
Poveștile speranței și triumfului sunt auzite și trăite de-a lungul vieții, mai mult, ne inspiră pe mulți dintre noi să căutăm noi căi de succes, așa că haideți să le descoperim.
Antoanela….,,Încep prin a spune că am început să pășesc cu teamă și nesiguranță în drumul meu spre maturizare. Am descoperit că viața de adult nu e așa lipsită de stres, de griji, de probleme, că n-ai întotdeuna bani să faci ce vrei și să îți cumperi tot ce îți dorești cum credeam când eram copil. Și asta m-a făcut cumva să îmi fie teamă, să îmi pierd încrederea în mine și să cred că nu voi reuși niciodată să fac ceva care să mă mulțumească atât pe plan financiar cât și emoțional.
La vârsta de 18 ani m-am angajat la o fabrică de cablaje auto. Am descoperit că lumea nu e așa cum mi-o imaginam eu, bună si dispusă oricând să îți sară în ajutor și să te ajute să evoluezi. Oamenii erau foarte răi și toți își urmăreau propiile interese. După 6 luni lucrate în acea fabrică am decis să renunț pentru că tot timpul eram stresată si nemulțumită de mine. M-am angajat la o altă fabrică de subansamble electrice. Când m-am angajat la acestă fabrică eram total descurajată si cu lipsă totală de încredere în mine. Cu timpul a început să îmi placă foarte mult ceea ce fac și încercam din răsputeri să lucrez corect și repede. Ceea ce cred că poate fi un prim pas spre succes. Țin minte că am citit o povestioară pe rețele de socializare și morala poveștii era cumva ca atunci când lucrezi, indiferent că construiești case, sau că croiești o haină, întotdeauna când faci un lucru să îl faci ca pentru tine. Dedicarea si corectiundea pot spune că sunt un prim pas spre succes.
Apoi directorul care era la acea vreme, probabil că a văzut potențialul meu și a decis să mă avanseze la control de calitate. Mi-a fost teamă să accept acest post. Pentru că nu aveam încredere în mine și nu eram sigură că mă voi descurca. Dar el m-a sprijinit, mi-a explicat și m-a îndrumat cum să lucrez și cum să fac în așa fel încât toate lucrurile să iasă cum trebuie. Pot spune că un al doilea pas spre succes este să întâlnești oamenii potriviți. Oameni sufletiști, care sunt dispuși să te învețe și să te îndrume.
Am început să mă dedic și mai mult. Am început să mă ocup de mai multe lucruri în fabrică, nu doar de ceea ce scria în fișa postului. Și încet, încet începeam să prind puțin curaj și începea un pic să crească și încrederea în mine. După doi ani și un pic am primit o altă mare responsabilitate. A venit un client cu un produs nou și la acel produs erau trei faze de lucru. De la bun început de când au venit clienții să monteze linia de lucru, domnul director m-a ținut alături el și de cei care au venit să ne explice ce trebuie să lucrăm la produsul respectiv. După ce au plecat clienții, directorul m-a pus pe mine să mă ocup de aprovizonarea și organizarea liniei respective. Sincer credeam că mă depășește această responsabilitate. Credeam că nu voi putea face față și că voi da greș. Dar spre suprinderea mea am reușit. Tot datorită lui. Pentru că am văzut că are încredere în mine și că mă lasă să mă ocup și de aprovizionare liniei chiar dacă eu nu eram foarte bine informată cu marfa care era în magazie. Și încrederea lui în mine, m-a făcut să prind multă încredere și eu în mine și să îmi demonstrez că pot. Am reușit să fac față cu brio la ceea ce aveam de făcut și la comunicarea cu oamenii.
Un al treilea pas spre succes cred că este modestia și să nu ne credeam superiori față de alți oameni. Dacă noi avem un post superior sau o funcție asta nu însemnă că trebuie să ne comportăm ca și cum noi le știm pe toate. Trebuie să ținem cont că în fiecare zi avem lucruri de învățat și se poate ca oamenii pe care îi întâlnim, să fie scoși în calea noastră cu un motiv. De aceea e important să fim prietenoși și să nu uităm că înainte de funcții, posturi superioare, uniforme suntem oameni.
După scurt timp directorul a decis să plece din fabrică și a rămas altcineva în locul lui. Cineva care m-a dat la o parte si m-a băgat să lucrez doar în producție pentru că am îndraznit să deschid gura și să spun ceea ce mă deranjeanză în privința a ceea ce face și cum se comportă cu angajații. Dar nu mă descurajez. Mi-am demonstrat că pot, am început să am încredere în mine și chiar dacă cineva va încerca să îmi spună că nu voi reuși nimic eu nu o să cedez.
Pentru că am întâlnit un om care m-a ajutat să mă descopăr și să îmi demonstrez singură că sunt capabilă de multe lucruri. Și un ultim pas dar cel mai important spre drumul spre succes este credința. Dumnezeu întotdeauna lucrează prin oameni și mereu îi scoate în calea noastră la timpul și momentul portrivit. Zic asta pentru că tot la locul de muncă am întâlnit doi oameni care au insistat să mă înscriu la facultate. Care au insitat să continui pe calea spre succes. Cu timpul poate voi avea mai multe realizări, dar asta e cea mai importantă. Că am reușit să prind încredere în mine, să îmi demonstrez că sunt capabilă și să nu îmi mai fie teamă să spun ceea ce cred.
Încă lucrez la succesul meu, mereu voi fi mulțumită cu ceea ce am învățat și cu ceea ce am realizat până la momentul respectiv. Și să nu uităm că noi prin exemplul nostru putem să îi îndrumăm pe alții pe drumul spre succes.”
