Ipoteza curei de scriere
„Viziunea ta va deveni clară numai atunci când vei putea privi în propria ta inimă. Cine privește afară, visează; cine privește înăuntru, se trezește.” Carl Gustav Jung
Cum am ales să împărtășesc experiența mea?
Prin lentilele mele, cu ajutorul neprețuit al scrierilor și a cuvintelor ascultate de-a lungul drumului pe care l-am construit pas cu pas prin deciziile mele. Fiecare cuvânt auzit sau citit, fiecare propoziție, frază sau titlu s-a amestecat în atelierul de magie al minții și al sufletului meu după care au luat o formă stilizată asemenea duhului magic.
Înainte de a continua să scriu vă rog să nu fiți de acord cu tot ce voi scrie și nici să nu dezaprobați tot ce voi scrie. În acest fel vă veți simți confortabil și nu vă veți întreba într-una dacă ceea ce spun eu e corect sau nu. Această abordare vă dă ocazia să aflați lucruri fără să vă supărați, lectura va fi relaxată iar dacă ceva rezonează cu voi veți simți senzațiile în corp.
Care este relația mea cu scrierea de mână?
Suntem născuți pentru a ne manifesta întotdeauna esența unică, de a nu ne îndepărta de sinele nostru real. Ce te face fericit? Știința reușitei, ceea ce simți în interior când dăruiești, ceea ce aduce CE și DE CE împreună în cel mai minunat mod.
Acest concept m-a prins în momentul vieții în care mă uitam după valori pline de semnificație, momentul în care îmi perfecționez sistemul imunitar psihologic împotriva nefericirii, momentul în care am conștientizat că ne putem conecta unii cu alții suflet la suflet, nu cap la cap și putem crea interacțiuni semnificative emoțional. Cu fiecare interacțiune e important să ne găsim uneltele pe care le putem folosi la nevoie. O preocupare autentică este grija față de starea noastră zilnică.
Dacă e să mă descriu în două cuvinte, acestea ar fi: curioasă și curajoasă.
Și da, îmi place să scriu și îmi place să citesc. Citesc pentru că e important pentru mine să înțeleg cum funcționează lumea asta mare și caut să merg în ritm cu viața și cu Natura. Scriu cu bucurie și încredere. Nu mă consider scriitoare. Pot spune că sunt o punte de legătură. Scriu să îmi dau o șansă gândurilor să prindă viață la nivelul aspirațiilor și a potențialului pe care îl am și pe care încă nu l-am delimitat. Scriu să mă cunosc din ce în ce mai bine, să mă văd și să mă simt aproape, să pot lua decizii în favoarea mea, pentru a fi autentică și în integritate.
Am crescut și am petrecut peste 20 de ani în vremuri în care cititul era calea spre misterele și magia lumii. Părinții mei aveau o bibliotecă mare care mi-au susținut și încurajat preocuparea pentru lectură. Am iubit întotdeauna cărțile. Le miros hârtia des când le citesc, iar atunci când țin cartea cu ambele mâini am o senzație de apropiere cu scriitorii în timp ce mă vizualizez ca parte din conținutul poveștilor.
Obiceiul cititului, precum și cel al studiului despre existență a rămas cu mine. Așa funcționez cel mai eficient, scriu și recitesc, bifez, arunc foile, schimb agendele și iarăși scriu. Scriu în diverse momente ale vieții când: îmi fac planul pentru ceea ce am de făcut, când unul din subiectele parcurse pe rețelele de socializare mă definește, când citesc și îmi vine o idee, când vizionez ceva la televizor și mă inspiră vreo replică, când ascult un podcast și empatizez cu subiectul, când aud o melodie și sunt în starea mentală care naște o strategie de îmbunătățire al unui aspect al vieții, scriu după interacțiuni cu oameni minunați cunoscuți în drumurile mele, când una din vocile interioare naște o reflecție, când mirosul naturii scoate la iveală bucuria vieții, când intensitatea ploii îmi îmbunătățește percepția despre conectare cu tot și cu toate, când albastrul cerului sporește frumusețea zilei, când forma lunii mă surprinde visând la misterele universului, când căldura soarelui îmi mângâie obrajii.
Eram fascinată de cărțile despre capă și spadă, polițiste și de poveștile de dragoste. Cartea de suflet a rămas ,,1001 de nopți”. Curiozitatea pentru viața din alte timpuri, cum se manifestau, intrigile, biruința binelui, toate m-au apropiat încet de mine și mi-au definit sensul vieții. Mi-au conturat valorile și credințele, limitele și dorințele, motivația și speranța. Luminarea a venit pe măsură ce înaintam pe drumurile în care mă împrieteneam cu mine și cu toate variantele mele.
În copilărie, aveam 12-13 ani, îmi aduc aminte că era la modă să ai Caiet de amintiri. Era un caiet personalizat cu mijloacele tehnologiei din acele vremuri, colorat mai mult sau mai puțin după dorințele și viziunea fiecăruia, pe care îl împrumutam o perioadă scurtă (2-3 zile) pentru a ne scrie gândurile și a le dărui cu drag proprietarului. Prețuiam mult caietul meu de amintiri.
Eram tare fascinată să citesc și să scriu în aceste manifeste pline de speranță. Majoritatea textelor erau de mulțumire și recunoștință pentru încrederea acordată, dar și pilde pentru ceea ce urma în viața noastră. Erau ca niște hărți călăuzitoare prin hățișul minții și a sufletului.
Poveștile au un efect asupra noastră. Pentru că mereu regăsim în ele o parte din noi, din sufletul nostru. Simțim că ne identificăm cu ceea ce ni se potrivește, cu nevoile noastre pentru a avea energia necesară să ne definim cu claritate gândurile. Căutăm adevărul prin lentile care se modifică în favoarea creșterii personale, a vindecării, a conștientizării binelui.
Sufiții cred că fiecare ființă umană este o oglindă ce reflectă universul luat în ansamblu. Mai mult, că fiecare dintre noi este un „microcosmos” (un mic univers) care reflectă „macrocosmosul” (universul mare). Potențialul spiritual al ființei umane, poate fi atins accentuând necesitatea de a depăși limitele ego-ului și de a atinge o stare de unitate cu divinul prin iubire, purificare și cunoaștere interioară.
În ,,Jurnalul terapeutic”, Lavinia Bratu afirmă că ,,lucrurile asupra cărora ne îndreptăm atenția sunt cele pe care le creștem în viața noastră. Lumea este ca o oglindă și avem nevoie să învățăm cum să ne uităm în ea”.
Altfel spus, să fii om, e nevoie să trăiești cu un întreg cor de voci care se contrazic și cu emoții amestecate în cocktail-uri neurochimice. Experiența ar avea efecte înălțătoare și benefice dacă unii membri ai corului n-ar complota împotriva altora. Distincte sau amestecate, ajungem să ne închidem în cutii mai mari sau mai mici, aspecte ale personalității doar pentru a ne alinia cu imaginea perfectă pe care o proiectăm în jurul nostru. Cum ar putea să existe o democrație înăuntrul nostru?
