,,Cu toții facem alegeri, dar la final, alegerile ne construiesc” Shannon Alder
De unde plecăm în direcția succesului? Ce ii face pe unii oameni sa ajunga acolo unde sunt? Aflăm o altă istorisire plină de esență dăruită de Mihai...
,,Nu știu cum aș putea să încep să spun ceea ce îmi doresc să realizez pe viitor, fără a spune câteva lucruri despre mine. Am crescut la țară, unde am învățat de mic lucrurile de bază în relația cu alți oameni. Să salut, să mă prezint, să respect persoanele în vârstă, etc. Sau cei 7 ani de acasă, cum s-ar spune. Iar astea m-au ajutat și sunt sigur că mă vor ajuta în continuare în ceea ce urmează să fac. Aș vrea să mai adaug 2 lucruri importante pe care le-am învățat la țară.
Primul, a fost munca. Am învățat să muncesc mereu pentru ceea ce vreau să am. Și cum la țară sunt o mulțime de activități, am învățat foarte multe. Toate acestea m-au ajutat pe plan profesional. În timpul liceului, deși eram la electromecanică, în vacanță sau în weekend, am lucrat ca tâmplar (construiam acoperișul caselor). Și nu pentru că aveam nevoie de bani, deoarece, mulțumesc lui Dumnezeu, primeam mereu de la părinți, dar a fost o satisfacție să știu că am banii mei. Acum, am o satisfacție și mai mare când trec prin fața caselor și știu că acoperișul e construit de mine.
Tot aici am învățat despre perseverență, despre ceea ce poți face învățând și cum să lucrez cu oamenii. Am început în acea echipă prin a-i ajuta pe oamenii care lucrau deja, urcând și coborând după tot ceea ce aveau nevoie. Apoi am învățat și am ajuns să lucrez cot la cot cu „meseriașul”, trimițând pe alții după ceea ce aveam eu nevoie. Și aici am realizat de ce dacă „ai carte, ai parte”. Astfel că nu mai trebuia să fiu cel care aleargă din stânga în dreapta (iar banii câștigați erau mai mulți), am învățat cum să lucrez cu oamenii și cum să mă adresez lor, fiindcă eu la 15 ani trebuia să-i spun lui „Nenea Ion”, care avea 50 ani, să coboare să-mi aducă x. De ce? Pentru că „Nenea Ion” nu știa să facă ceea ce știam eu.
După liceu am lucrat ca electromecanic și tot pe baza principiilor de mai sus, după un an am devenit inspector TLV. Iar în momentul de față lucrez ca manager transport. Conduc tot ce ține de transporturi în firmă, iar pentru asta folosesc și dezvolt tot ceea ce am învățat până aici.
Al doilea lucru important învățat a fost să învăț să ofer ajutorul.
Am crescut și locuiesc într-o zonă unde toți vecinii ne ajutăm între noi. Dacă unul lucrează ceva iar eu nu am ceva mai important de făcut, am mers de fiecare dată și l-am ajutat. Și nu doar eu. Toți cei din jur. Aici am realizat cât e important e să ajuți. În loc să lucrez o zi întreagă, am terminat treaba în 3-4 ore. Iar asta m-a determinat ca după ce am început să lucrez, chiar și după ce practicam unele hobby-uri, cum ar fi gătitul, mersul pe munte, vânătoarea sau tenisul, să merg să fac voluntariat. Și după multe căutări, discuții cu prietenii și analizând fiecare posibilitate în parte, am decis să merg într-un domeniu mai puțin ales de cei care fac voluntariat dar unde, după părerea mea, ajutorul contează mult. Așa că am mers la IGSU (Inspectoratul general pentru situați de urgență) și m-am înscris, prin cadrul campaniei „Salvator din pasiune”, voluntar pe SMURD (Serviciul mobil de urgență reanimare și descarcerare). Spre deosebire de alte domenii a durat puțin până am început deoarece a trebuit să se strângă un anumit număr de voluntari, apoi timp de aproape 2 luni, au fost cursurile de pregătire care se țineau sâmbăta și duminica de la 8 la 16 și un examen la final. După toate astea, în zilele în care aveam timp liber sau după muncă am mers ca paramedic voluntar.
Tot în cadrul IGSU, după aproape un an s-au ales 10 voluntari care să urmeze cursurile pentru pompier pentru a merge pe autospecialele de descarcerare și cele de stingere a incendiilor, printre care și eu. Am terminat și cursurile acestea și apoi am participat la diverse intervenții, ca pompier voluntar. Am învățat ce trebuie făcut într-o situație de urgență și mai ales ce nu trebuie făcut. Am deprins noi abilități, am cunoscut oameni noi și am legat noi prietenii.
Voluntariatul m-a ajutat foarte mult și aș recomanda oricui să participe la diverse activități de voluntariat. Indiferent de domeniu. Toate acestea au dus la alegerea de a urma o facultate și la ceea ce vreau să fac pe viitor.
Pe plan personal, în timpul facultății aș vrea să nu renunț la hobby-urile mele și să pot să continui activitatea de voluntariat, chiar dacă, având și serviciu nu cred că o să am timp, decât în vară. Dar ajutorul altor persoane e bun oricând.
Pe plan profesional, aș vrea să mă dezvolt mai mult, să mă mobilizez, ca în următorii ani să pot avansa sau chiar să-mi deschid propria afacere. Sau poate voi începe o carieră în cadrul IGSU. Sau în IT. Neavând nici o legătură cu cele de mai sus. Sunt multe direcții în care pot să performez. Nu exclud posibilitatea de a continua cu unul din hobby-urile mele, cu bucătăria. Sau chiar să-mi deschid propria afacere bazată pe acest hobby. Dar un lucru pot spune sigur. În orice direcție voi alege să merg în timpul facultății și mai ales după, că voi ajunge bucătar, director, antreprenor sau cine știe, la munca de jos, voi face tot ceea ce pot pentru a face acel lucru excepțional de bine.
Cât despre planul emoțional, ce pot să spun? Cum să nu fiu fericit și împăcat cu mine însumi când datorită a ceea ce am făcut până acum, ca voluntar și ca om, am văzut oameni fericiți? Când seara, înainte să adorm, știu că puteam alege să fiu rău dar totuși am fost un om bun? Și mai ales, când știu că am plecat de jos și tot ceea ce am realizat până acum, indiferent că pentru alții înseamnă mult sau puțin, am realizat pe munca și perseverența mea. Datorită tuturor acestora,, chiar dacă nu am tot ceea ce mi-am dorit, sunt fericit. Și voi rămâne așa. Iar personal, cred că nimeni nu trebuie să aibă tot ceea ce își dorește. Și nu din vreun motiv egoist. Ci pentru faptul că dorința de a avea ceva și puțină ambiție, ne face involuntar, să ne dezvoltăm.
Cred că cea mai bună versiune a mea și a fiecărei persoane, este și va fi mereu atunci când continuă să se dezvolte.”
